Teatrul Dramatic Iugoslav (Serbia)
Alfred de Musset: LORENZACCIO
Foto: Nenad Petrovic
19.00

Vineri, 22 noiembrie, Sala Mare


traducere în limba sârbă de: Mirjana Zdravković
Text adaptat de către regizorul producţiei, Boris Liješević, respectiv, dramaturgii Fedor Šili şi Miloš Krečković 
1h 40' fără pauză 


Lorenzo de Medici / Exilat / Cetăţean: Marko Janketić
Philippe Strozzi / Alamano / Corsini / Pazzi: Branislav Lečić
Ducele Alexandre de Medici / Cardinalul / Cosmo de Medici / Aurarul / Negustorul / Elevul / Curteanul / Membru al Consiliului celor opt: Milan Marić
Louise Strozzi / Marie Soderini / Pajul / Exilat / Cetăţean: Sloboda Mićalović
Catherine Ginori / Gabriella / Exilat / Cetăţean: Milena Vasić
Pierre Strozzi / Maffio: Miodrag Dragičević
Sir Maurice / Julien Salviati / Ofiţerul / Exilat: Petar Benčina
Prior Léon Strozzi / Bindo Altoviti / Ofiţer / Călugăr / Exilat: Andrija Kuzmanović
 
Regia: BORIS LIJEŠEVIĆ

Decorul: Gorčin Stojanović
Costumele: Maria Marković Milojev
Asistent scenografie: Ivana Krnjić
Muzica: Aleksandra Đorđević
Versuri de: Marija Stojanović
Asistent de regie: Natalija Kidišević
  

Piesa de teatru Lorenzaccio de Alfred de Musset, este una dintre cele mai cunoscute scrieri dramatice ale romantismului francez și puternic influențată de lucrările lui Victor Hugo și William Shakespeare. Povestea se desfășoară în Florența secolului al XVI-lea, în vremea familiei Medici, și este scrisă într-o perioadă foarte interesantă din istoria Franței, după Revoluția Franceză. Toate acestea l-au determiat pe Alfred de Musset să abordeze subiectele cheie ale epocii sale, și anume rostul rebeliunii sau revoluției; relația dintre individ și societate, și dispariția omeniei din rândul semenilor.
Spectacolul a avut premiera în data de 28 mai 2019, pe scena Ljuba Tadić.


„Am descoperit Lorenzaccio într-o cutie veche plină cu piese de teatru, care zăcea acolo de mai bine de un deceniu. Am primit-o de la Ognjenka Milićević acum aproape cincisprezece ani. Ceea ce m-a atras la ea a fost combinația dintre evenimentele istorice și momentele intime; dihotomia dintre abordarea generală și cea personală. Pe de-o parte, un tată care se teme pentru copiii săi, iar pe de alta, un revoluționar care luptă pentru supremație sunt două fețe ale aceleiași persoane, un tiran ucigaș și un băiat disperat să-și păstreze sufletul și onoarea numelui. Băiatul a dorit ca numele său să rămână scris în istorie, dar a pierdut totul. A fost decepţionat, și-a dat seama că a eșuat atât în atingerea obiectivului său, cât și în viață. Calea spre scrierea istoriei este pavată cu vicii, păcate și orori. Omul nu ar trebui să acționeze spre binele comun, pentru a ajuta umanitatea, deoarece, ulterior, este dificil să-și spele mânile, să le păstreze curate."
 
Boris Liješević


Foto: Nenad Petrovic