FATTORE K. – Teatro di Roma (Italia)
Vladimir Maiakovski: LA GAIA SCIENZA – REVOLTA OBIECTELOR
Foto: Olimpia Nigris Cosattini
17.00

Joi, 21 noiembrie, Sala Studio

22.00

Joi, 21 noiembrie, Sala Studio


Traducerea în limba italiană de: Giovanni Crino, Mario Socrate
1h 15' fără pauză 
 

Cu:
Dario Caccuri, Antonino Cicero Santalena, Carolina Ellero

Regia: GIORGIO BARBERIO CORSETTI, MARCO SOLARI, ALESSANDRA VANZI


Dramaturgia: Giorgio Barberio Corsetti, Marco Solari, Alessandra Vanzi
Intervenţii scenice de: Gianni Dessì
Efecte vizuale: Gianni Dessì, Giorgio Barberio Corsetti, Marco Solari
Muzica: Patty Smith, CharleMagne Palestine, Glenn Branca
Tehnician lumini şi audio: Tiziano Di Russo
Asistent producţie: Ottavia Nigris Cosattini
Croitoreasă: Gloria Margarita Huamán Rojas

 

După mai bine de patruzeci de ani, cei trei actori ai La Gaia Scienza, GiorgioBarberio Corsetti, Marco Solari și Alessandra Vanzi, se întâlnesc din nou aducând în prim plan noi reflecții asupra teatrului și a lumii. Ce s-a schimbat?Ce a rămas neschimbat în privința unității artistice a narațiunii? A fost nevoie să reînvie vivacitatea dialogului și energia debordantă a celor trei creatori, fondatori şi membri ai La Gaia Scienza, care au influențat semnificativ teatrul experimental și inovator. A fost nevoie ca ei să realizeze alte experimente. Acest lucru explică nevoia de a readuce pe scenă primul lor spectacol, Revolta obiectelor (1976), explorând, de-a lungul carierei lor artistice, întrebările explorate de arta teatrală contemporană și transformarea lumii, respectiv, modul de concepere a acesteia, cu intenția de a-l face să evolueze prin reflecție, retrasând dramaturgia sa dintr-o perspectivă diferită. De aceea, proiectul a constat într-un proces de selecție și experimentare, concretizat în ateliere care implică participarea unor actori și dansatori în studiul realizat de cei trei artiști pe scenă. Promovată și susținută de Festivalul Romaeuropa Fattore K., compania de teatru fondată de Giorgio Barberio Corsetti, a acceptat provocarea. Etapele de producție au avut loc între sfârșitul anului 2018, primăvara 2019 și debutul său în toamna anului 2019.


„Dorința de a reface Revolta obiectelor, primul spectacol realizat de La Gaia Scienza, după atâția ani de la debutul său din 24 martie 1976, la Beat 72, provine din farmecul structurii sale extrem de ușoare, și necodate: durata exactă a acesteia a fost împărțită univoc într-un prim act care a durat patruzeci de minute de mișcări și lumini furnizate de proiectoarele de încărcare laterală, fără imagini, și în următoarele douăzeci de minute focalizate pe şnururi întinse pe spațiul scenei cu iluminare de neon: nu existau roluri, personaje și actori bine definiți, scenariul în sine – o selecție de fraze preluate din tragedia scrisă de Maiakovski – era material «non-verbal», care trebuia preluat sau lăsat la o parte, repetat sau omis, într-un şir de improvizaţii extrem de libere și continue. Spațiul a fost încredințat sensibilității noastre individuale, capacității de a da viață asocierilor și disocierilor într-un mod complet diferit în fiecare seară, sub mișcarea corpurilor și a privirilor, a mișcărilor dezvoltate într-un dialog stabilit cu spațiul scenei și cu puținele obiecte prezente. A fost considerat de neconceput, de aceea a fost necesară «re-montarea». Pe parcursul celor zece ani de carieră din La Gaia Scienza, cu realizarea ultimelor două spectacole Gli insetti preferiscono le ortiche (Insectele preferă urzicile) și Cuori Strappati (Inimi sfâșiate) am creat partituri foarte precise, care pot fi recreate cu ușurință (cu excepţia sarcinii provocatoare de a recrea habitatul natural al insectelor sau mecanismul scenografic complex al inimilor). Cu toate acestea, ni s-a părut mai interesant să ne întoarcem la acel moment auroral, nietzschean pentru a reflecta împreună încă o dată, în special, între noi trei, după treizeci și cinci de ani în care am urmat diferite trasee și cariere; a reflecta asupra acelui spectacol, care pentru fiecare dintre noi, a reprezentat un punct de plecare semnificativ, de o importanță fundamentală. A fost rezultatul unei prietenii, dar și al unei afinități de interese și gusturi, dezvoltarea unui stil și a unui limbaj fizic și mental comun; o cale plină de încercări și o viață petrecută împreună în contextul unei libertăţi generoase, în care fiecare își găsește propriul spațiu, propriul moment. Fără nicio direcție, nici pentru unii, nici pentru ceilalţi, ceeace părea – și încă pare – ciudat, depășind domeniul de aplicare a ceea ce este considerat a fi de conceput. Prin urmare, dacă o reconstrucție filologică este considerată de neconceput – căci ar însemna refacerea a ceea ce nu s-a mai repetat, nu doar pur și simplu a fi reprodus în fiecare seară, ci mai degrabă a fi produs de la zero în fiecare seară (ceea ce este o chestiune complet diferită)–, noi ne propunem să creăm condițiile pentru a transmite o experiență; reinventarea jocului teatral, folosind unele dintre materialele originale (de exemplu, cuvintele lui Maiakovski, ideea suspendării, referințele la fragmentede spațiu scenic prin intermediul oglinzilor sparte, câteva obiecte, fascicule de lumină, piese de muzică înregistrată), predând actorilor și dansatorilor tineri obiectele care trebuie transformate, care sunt cu adevărat acele materiale (și poate altele), dar care reprezintă și concepte, gânduri, stimuli care au reprezentat aspectele «non-verbale» ale spectacolului, esența sa imaterială. Toate acestea necesită un seminar consacrat, care este, prin urmare, nunumai un process al repetiţiilor în sensul strict al cuvântului, ci o organizare spațială şi temporală în scopul dezvoltării unei limbi. O predare a ştafetei, în care noi trei suntem de asemenea prezenți pe scenă, interacționând ori prin suprapunere sau în contrapartidă, accesând astfel noi sensibilități."

Giorgio Barberio Corsetti



Foto: Olimpia Nigris Cosattini